Clasificarea sistemelor de franare


Sistemele de franare, dupa rolul pe care-l au se clasifica in:
– sistemul principal de franare, intalnit si sub denumirea de frana principala sau de serviciu, care se utilizeaza la reducerea vitezei de deplasare sau la oprirea automobilului. Datorita actionarii, de obicei prin apasarea unei pedale cu piciorul, se mai numeste si frana de picior.
– sistemul stationar de franare sau frana de stationare care are rolul de a mentine automobilul imobilizat pe o panta, in absenta conducatorului, un timp nelimitat, sau suplineste sistemul principal in cazul defectarii acestuia. Datorita actionarii manuale, se mai numeste si frana de mana. Frana de stationare este intalnita si sub denumirea de „frana de parcare” sau „de ajutor”. Frana de stationare trebuie sa aiba un mecanism de actionare propriu, independent de cel al franei principale. Deceleratia recomandata pentru frana de stationare trebuie sa fie egala cu cel putin 30% din deceleratia franei principale. In general frana de stationare preia si rolul franei de siguranta.
– sistemul suplimentar de franare sau dispozitivul de incetinire care are rolul de a mentine constanta viteza automobilului, la coborarea unor pante lent iar utilizarea indelungata a franelor. Acest sistem de franare se utilizeaza in ca­zul automobilelor cu mase mari sau destinate special sa lucreze in regiuni de munte, contribuind la micsorarea uzurii franei principale si la sporirea securitatii circulatiei.
Sistemul de franare se compune din franele propriu-zise si mecanismul de actionare a franelor.
Dupa locul unde este creat momentul de franare (de dispunere a franei propriu-zise), se deosebesc: frane pe roti si frane pe transmisie.
Dupa forma piesei care se roteste, franele propriu-zise pot fi: cu tambur (radiate), cu disc (axiale) si combinate.
Dupa forma pieselor care produc franarea, se deosebesc: frane cu saboti, frane cu banda si frane cu discuri.
Dupa mecanismul de actionare, franele pot fi: cu actionare directa, pentru franare folosindu-se efortul conducatorului, cu servoactionare, efortul con­ducatorului folosindu-se numai pentru comanda unui agent exterior care pro­duce forta necesara franarii, cu actionare mixta, pentru franare folosindu-se atat forta conducatorului cat si forta data de un servomecanism.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s