Pansarea ranilor


De felul in care am facut primul pansament depinde modul de vindecare al ranii. Pentru tratarea corecta a unei rani se procedeaza in modul urmator:

Dezinfectarea mainilor si a instrumentarului:

Este recomandabila spalarea mainilor si asigurarea pe cat posibil a sterilizarii instrumentelor necesare (prin flacara). Pentru evitarea contaminarii cu boli transmisibile prin sange, cum sunt hepatita virala tip B si SIDA, precum si pentru reducerea riscului de infectare a ranii se recomanda folosirea manusilor in timpul tratamentului local.

Oprirea hemoragiei:

Se face cu ajutorul mijloacelor cunoscute (garou, comprese sterile), in functie de intensitatea si locul hemoragiei.

Controlul ranii:

Ranitul va fi dezbracat sau i se vor taia hainele in zona ranii pentru a putea aprecia locul unde se afla rana, intinderea si aspectul ei.

Curatirea ranii:

In rana pot ramane deseori corpuri straine (nisip, pamant, bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate.

Spalarea si dezinfectarea ranii si a zonei din jur:

O regula esentiala in aceasta actiune este de a nu lucra dinspre zonele vecine spre rana, pentru a nu aduce microbi de pe pielea intacta in rana. Spalarea se face folosind o bucata de tifon. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea ranii din jur. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijonarea cu alcool.

ATENTIE!!! Niciodata nu se da cu tinctura de iod pe rana!!!

Executarea pansamentului:

Daca avem la indemana saprosan, se poate presara pe rana. In lipsa lui de preferat sa nu punem nimic pe rana. In nici un caz sa nu punem grasimi sau unguente, deoarece acestea pot fi daunatoare.
Se aplica peste rana cateva comprese sterile, in asa fel incat suprafata ranii sa fie complect acoperita.
Peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vata.
Se bandajeaza rana. Un bandaj corect trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
– sa fie facut cu miscari usoare, fara a provoca dureri.
– sa acopere in intregime si uniform rana si o zona de circa 15 cm in jurul ei.
– sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa.
– sa nu fie prea strans pentru a nu stanjeni circulatia sangelui in sectorul respectiv.

Mentinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feselor. Fasa se deruleaza intotdeauna incepand de la extremitatea membrului catre baza sa. Primul strat se aplica la cativa centrimetri sub rana, pe o zona sanatoasa de piele, urmatoarele aplicandu-se astfel incat fiecare strat sa acopere jumatate din stratul de fasa precedent.
Daca rana se afla la nivelul mainii, straturile de fasa trebuie sa se sprijine si pe antebrat. La fel, ranile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu straturi de fasa care se continua pe gamba.
Pentru acoperirea ranilor capului, se incepe cu cateva straturi de fasa ce se aplica in cerc in jurul fruntii, dupa care fasa se pliaza, iar prin cateva miscari de dute-vino ce pornesc de la frunte si ajung la ceafa si invers, se acopera crestetul cu un soi de gluga. Gluga este fixata cu inca doua-trei straturi circulare petrecute la nivelul fruntii.

In cazul in care rana este mica, se poate recurge la utilizarea catorva fasii de leocoplast care sa mentina pansamentul. Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament de specialitate.

Reclame

Primul ajutor organizare


Primul ajutor reprezinta un complex de masuri de urgenta si se aplica in cazul accidentelor inainte de interventia cadrelor medicale.

Pornim semnalizarea de avarie
– noaptea este bine sa lasam aprinse si luminile de pozitie
Ne echipam cu vesta reflectorizanta si ne grabim sa asezam triunghiurile reflectorizante pe partea carosabila in fata si in spatele autoturismului (conform legislatiei la minimum 30 metri)
In functie de categoria drumului public si de vitezele de deplasare a autovehiculelor pe acel drum, este bine sa montam triunghiurile reflectorizante
– la o distanta de 50 – 75 metri
– daca suntem pe autostrada se pot monta ambele triunghiuri reflectorizante in spate, unul la aproximativ 75m., iar celalalt la 125 -150m.( din cauza vitezelor cu care se circula pe autostrazi spatiul de franare pentru evitarea coliziunii sau pentru oprirea in siguranta creste considerabil)
Dupa ce ne-am semnalizat foarte bine prezenta pe carosabil (evitam astfel producerea altor accidente) mergem sa facem o observatie rapida asupra accidentului:
– numarul si tipul de vehicule implicate in accident (autocare, camioane, autoturisme, motociclete, carute, biciclete, etc.)
– numarul de victime si gravitatea
– sortarea victimelor in functie de gravitatea leziunilor
Apelam numarul unic de urgente 112 si anuntam urmatoarele:
– ne prezentam (nume, prenume si numarul telefonului de pe care facem apelul)
– ora la care am ajuns la locul accidentului
– locatia cat mai exacta a accidentului (daca accidentul sa produs in afara localitatii, incercati sa spuneti cat mai exact distanta dintre localitati uitandu-va pe borna kilometrica)
– ce s-a intamplat
– cati raniti sunt
Acordarea primului ajutor victimelor.

Pentru obtinerea rezultatelor dorite in acordarea primului ajutor, salvatorul trebuie:

– sa cunoasca toate regulile de acordare a primului ajutor

– sa-si pastreze calmul, sa fie eficace si rapid in luarea deciziilor si masurilor de acordare a primului ajutor

 Conducatorul auto care constata existenta unui accident soldat cu victime are urmatoarele obligatii:

– sa opreasca imediat la locul accidentului

– sa indeparteze persoanele curioase

– sa foloseasca trusa de prim ajutor

– sa ceara ajutorul persoanelor din jur (daca se afla la fata locului, este de preferat o persoana calificata)

– sa debaraseze victima

– sa pozitioneze victima in functie de leziunile pe care le prezinta

– sa indeparteze obiectele vestimentare (curele, cravate, bretele, corsete) ce ar putea impiedica sau ingreuna respiratia si circulatia normala a sangelui

– sa stabileasca prioritatile de acordare a primului  ajutor (stop cardio-respirator, hemoragie, fracturi)

– sa trateze ranile si arsurile, daca este cazul

– sa evite manevrele inutile ce pot agrava starea victimei

– sa apeleze la cea mai apropiata unitate sanitara cu sprijinul medical de urgenta

– sa asigure transportul victimei la spital

– sa urmareasca pe timpul transportului functiile respiratorie si cardiaca ale victimei, precum si oprirea hemoragiilor

– sa comunice cadrelor medicale ora producerii accidentului

– sa comunice cadrelor medicale ce masuri de prim ajutor s-au acordat

– sa comunice cadrelor medicale ora si minutul aplicarii garoului

– sa comunice cadrelor medicale medicamentele administrate

– sa comunice cadrelor medicale daca au aparut schimbari importante in starea victimei, comparativ cu momentul producerii accidentului

– sa comunice cadrelor medicale daca s-a produs decesul si ora la care a avut loc

– sa anunte organele de politie

– sa se intoarca la locul accidentului in cazul in care a insotit victima la spital

– sa indice organelor de ancheta, cat mai exact, locul victimei si al vehiculului, daca acestea au fost deplasate intre timp

– sa nu stearga urmele existente, care pot constitui dovezi judiciare

– sa prezinte organelor de ancheta martorii prezenti in momentul producerii accidentului

Stop cardio-respirator


Respiratia si circulatia sangelui prin vase reprezinta cele doua functii vitale ale organismului. Stopul cardio-respirator reprezinta incetarea acestor functii.

Repunerea in activitate sau sustinerea respiratiei si a circulatiei accidentatului se realizeaza prin manevrele de resuscitare cardio-respiratorie. Reanimarea victimei trebuie sa se faca rapid, eficient si sa fie continua, inclusiv pe timpul transportului, pana la reluarea functiilor vitale.

Stopul respirator reprezinta oprirea brusca a activitatii pulmonare.

Semne de recunoastere:


 – diminuarea sau oprirea miscarilor respiratorii

 – invinetirea tegumentelor, in special a fetei

 – puls rapid

 – pierderea cunostintei

 Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin:


 – metoda respiratiei artificiale gura la gura

 – metoda respiratiei artificiale gura la nas, daca nu se poate deschide gura victimei

 Primul ajutor in stopul respirator:


 – scoaterea victimei din vehicul si deplasare intr-un loc care sa permita acordarea primului ajutor

 – pozitionarea victimei pe spate, cu umerii ridicati, folosind un material moale rulat sub omoplati

 – pozitionarea salvatorului este in genunchi, lateral dreapta de capul victimei

 – hiperextensia capului

 – eliberarea cailor respiratorii de eventualii corpi straini cu ajutorul indexului mainii drepte, infasurat intr-o bucata de tifon

 – impingerea mandibulei inainte pentru eliberarea orificiului glotic

 – aplicarea unui material de protectie (tifon) pe fata victimei

 – presarea narilor (cu mana stanga) pentru a impiedica refularea aerului

 – efectuarea insuflatiei – salvatorul inspira adanc, aplica gura peste cea a victimei, astfel incat sa o cuprinda in totalitate si insufla aerul in plamanii acestuia, apoi se retrage si elibereaza gura si nasul victimei, asteptand ca aerul sa iasa din plamanii  victimei

 – controlul eficacitatii manevrei se face prin observarea miscarilor cutiei toracice repetarea insuflatiilor (14-16 pe minut la adult, 20 pe minut la copil)

 – transportul victimei la spital

 – pe timpul transportului se vor urmari miscarile respiratorii, culoarea tegumentelor, pulsul, starea generala

Cand nu se poate efectua metoda gura la gura, se recurge la metoda respiratiei artificiale gura la nas. In acest caz, insuflatiile se vor face prin narile victimei, gura acesteia ramanand inchisa.

 Stopul cardiac reprezinta intreruperea brusca a activitatii inimii.

 Semne de recunoastere:


 – puls slab sau absent la artera carotida

 – relaxarea completa a musculaturii

 – pierderea reflexelor

 – marirea pupilelor

 – transpiratii reci

 – greutate in respiratie

 – pierderea cunostintei

Resuscitarea in stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern.

Verificarea activitatii cardiace se face prin palparea pulsului la artera gatului sau prin ascultarea batailor inimii, punand urechea pe pieptul bolnavului.

 Primul ajutor in stopul cardio-respirator:


 – scoaterea victimei din vehicul

 – pozitionarea victimei pe spate, pe o suprafata dreapta si dura

 – pozitionarea salvatorului lateral stanga, in genunchi

 – efectuarea masajului cardiac se actioneaza pe treimea inferioara a sternului, cu podul palmei stangi peste care se aplica podul palmei drepte. Se executa scurt si energic o presiune astfel incat sternul sa coboare cu 4-6 cm spre coloana vertebrala. Se lasa toracele sa revina spontan la normal, fara ca mainile sa se ridice de pe  sternul accidentatului. Manevra se repeta cu o frecventa de 60/minut.

 – masajul cardiac extern se continua pana la reluarea batailor cardiace sau atata timp cat rezista salvatorul

 – transportarea la spital a victimei

 – pe timpul transportului se vor supraveghea pulsul, respiratia, transpiratie culoarea tegumentelor, marimea pupilelor, starea generala.

Hemoragia


Scurgerea sangelui in afara vaselor sangelui se numeste hemoragie. Se pot deosebii mai multe feluri de hemoragii :

Hemoragiile externe:

-in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase de sange.
In functie de vasele care au fost sectionate, putem deosebii:
– hemoragiile arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii.
– hemoragiile venoase, in care sangele, avand culoarea rosu inchis, curge lin continuu.
– hemoragiile capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand o intensitate redusa.

 Hemoragii interne

in care sangele ce curge ramane in interiorul organismului (ex: cavitatea abdominala, etc.).
In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge:
– hemoragii mari, mortale, cand se pierde mai mult de jumatate din cantitatea totala de sange.
– hemoragii mijlocii, cand se pierde 1/3 din cantitatea totala de sange
– hemoragii mici, cand se pierde o cantitate de 500 – 600 ml de sange.

Hemoragiile externe si cele exteriorizate, sunt usor de recunoscut.
Hemoragiile interne sunt insotite de o serie de semne prin care se pot banuii si diagnostica. Aceste semne sunt ameteala, cresterea numarului de batai ale inimii pe minut si cresterea numarului de respiratii pe minut. Pulsul bolnavului este slab, iar tensiunea sa arteriala scade mult sub cifra normala. Bolnavul este nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o sete intensa.
Oprirea unei hemoragii se numeste hemostaza.
Hemostaza se poate realiza in mod natural sau artificial. Hemostaza normala se datoreaza capacitatii sangelui de a se coagula in momentu in care a venit in contact cu mediul exterior. Acest fel de hemostaza se produce in cazul unor hemoragii mici, capilare, in care intensitatea curgerii sangelui este mica. In cazul unor hemoragii mari este nevoie de o interventie speciala pentru oprirea sangerarii.
Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile decisive care trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor. Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie, este aplicarea unui pansament compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt suficiente pentru a opri o sangerare medie. Daca hemoragia nu se opreste, vom face imediat comprimarea vasului prin care curge sangele.
In hemoragia arteriala, coprimarea se va face intr-un punct situat cat mai aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita curgerea sangelui care vine de la inima prin vasul deschis.

Pentru relizarea hemostazei la nivelul membrului superior, compresiunea manuala se va realiza la nivelul:
– fosei supraclaviculare, la mijlocul marginii posterioare a claviculei, prin comprimarea arterei subclaviculare pe planul dur al primei coaste
– santului brahial intern, prin comprimarea arterei humerale, pe planul dur reprezentat din diafia humerusului
– plicii cotului, in santul dicipital intern, prin comprimarea arterei humerale, inainte de bifurcarea sa in artera ulnara si artera radiala
– zonelor laterale si mediale ale fetei anterioare a articulatiei pumnului, unde artera radiala si artera ulnara pot fi comprimate eficient pe oasele subiacente ( radius si ulna )

Hemostaza prin compresiunea manuala la membrul inferior poate fi realizata la nivelul:
– fetei posterioare a articulatiei genunchiului prin comprimarea arterei poplitee
– fetei dorsale a labei piciorului prin compresiunea realizata pe artera pedioasa

Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile care sunt mai aproape de un plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata palma insa numai pentru o hemostaza de scurta durata. In cazul in care nu se poate mentine comprimat vasul un timp indelungat, se recurge la aplicarea garoului. Garoul este un tub sau o banda elastica. Acesta realizeaza o compresie concentrica a partilor moi, care la randul lor exercita o compresie circulara cu inchiderea vaselor de sange. Pentru a favoriza compresiunea pe pachetul vascular, se aplica sub garou o fasa de tifon, sau un obiect dur cu axul mare orientat paralel cu axul vascular al membrului. Din acest moment toata circulatia sangelui dincolo de garou inceteaza, toate tesuturile situate in regiunea respectiva nemaiprimind oxigen. Pentru aceste motive mentinerea unui garou nu poate depasi o ora, timp in care accidentatul trebuie sa ajunga la o unitate medicala. Ori de cate ori se aplica un garou, trebuie sa se noteze ora si minutul la care a fost pus, pentru evitarea unor accidente grave, din cauza lipsei de sange din zona de sub garou.

Dintre hemoragiile exteriorizate, cea mai usor de oprit este hemoragia nazala ( epitaxisul ). Bolnavul trebuie asezat pe un scaun cu spate sprijinit de spatar si departe de surse de caldura. Se scoate cravata si legaturile din jurul abdomenului accidentatului. Daca epitaxisul este mic, se opreste spontan sau prin simpla apasare a aripii nazale respective. Aceasta apasare se poate face si dupa ce in prealabil s-a introdus in nara un tampon de vata imbibat cu o solutie de apa oxigenata sau de antipirina. Nu trebuie sa ne grabim cu scoaterea tamponului, pentru a reusii sa oprim sangerarea in cel mult 5 minute.
Accidentatii care prezinta hemoragii exteriorizate, altele decat cele nazale, trebuie imediat culcati si lasati linistiti.Se cheama de urgenta salvarea. Accidentati la care se banuieste o hemoragie interna trebuie bine inveliti, incalziti cu sticle de apa calda la maini si picioare si li se va da sa bea ceaiuri dulci. Interventia medicului este strict necesara.

In vederea transportarii victimei la spital, aceasta va fi asezata cu capul mai jos decat nivelul corpului, lateral dreapta sau stanga pentru inconstienti, iar membrele inferioare vor fi ridicate la 30-45 grade. Pe timpul transportului, victima va fi invelita, pentru evitarea frisoanelor si, daca este constienta, va fi hidratata.

Ranile


 Rana sau plaga reprezinta o intrerupere a continuitatii tegumentului, ca rezultat al unui traumatism, devenind astfel o poarta de intrare a microbilor in organism.

 In functie de profunzimea lor, plagile pot fi:


 – excoriatii (zgarieturi)

 – superficiale (este afectat invelisul cutanat sau tesuturile imediat subiacente)

 – profunde (cuprinde structurile artere, nervi, viscere, diferite organe, oase)

 Primul ajutor pentru rani:


 – salvatorul se va spala pe maini cu apa si sapun

 – curatirea, de infectarea si pansarea ranii

 – se curata si se degreseaza tegumentele din jurul plagii, intotdeauna de la marginea ei catre exterior, folosindu-se apa si sapun

 – se dezinfecteaza rana cu antiseptice (alcool medicinal, alcool iodat, apa oxigenata) In cazul ranilor profunde nu se vor folosi nici un fel de substante dezinfectante, care ar putea patrunde in interior si leza organele interne

 – nu se indeparteaza nici un fel de corp strain care s-a infipt adanc in muschi sau in alte tesuturi, deoarece se poate declansa o hemoragie grava

 – peste plaga nu se aplica unguente, prafuri, spray-uri

 – deasupra plagii se aplica comprese sterile (niciodata vata), care se fixeaza cu fesi de tifon sau leucoplast

 – zona ranita se aseaza in pozitie de repaus

 – se transporta victima la spital

Entorse si luxatii


Entorsa reprezinta intinderea fortata a ligamentelor si capsulei articulare, cu mici rupturi ale acestora, fara deplasarea oaselor din articulatie. Cele mai des intalnite sunt entorsele gleznei, cotului, umarului, pumnului, degetelor.

Semne de recunoastere:

– dureri la mobilizarea articulatiei

– umflarea articulatiei

– sensibilitatea zonei la atingere

– modificari de culoare de la albastru pana la negru

Primul ajutor in entorse:

– peste articulatie se aplica comprese cu apa rece sau gheata

– se aplica bandaje cu scopul de a sustine articulatia

– victima nu trebuie lasata sa foloseasca articulatia respectiva

– nu se va folosi caldura sau compresele cu apa calda in perioada imediat urmatoare traumatismului

– transport la spital

Luxatia reprezinta ruptura capsulei articulare, a ligamentelor, cu dislocarea oaselor din articulatii. Articulatiile cele mai afectate sunt: umarul, soldul, cotul, degetele, degetul mare de la mana si genunchiul.

Simptome de recunoastere:

– deformarea articulatiei

– dureri la mobilizarea articulatiei sau imposibilitatea de a o folosi

– modificarea culorii pielii din jurul zonei traumatizate

– sensibilitate la atingerea zonei

Primul ajutor:

– nu se va incerca asezarea osului la loc

– zona lovita se imobilizeaza cu o atela sau o esarfa, in pozitia in care a fost gasit membrul

– transportarea victimei la spital

Fracturile


De cele mai multe ori primul ajutor decide succesul asistentei de urgenta si recuperarea accidentului. Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Cel mai des se rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cel mai usor atunci cand osul este bolnav, sau la batrani la care oasele sunt decalcefiate. Fracturile pot fi de mai multe feluri. In functie de pozitia capetelor de os fracturat, putem distinge fracturi fara deplasare, in care fragmentele osului rupt raman pe loc si fracturi cu deplasare in care capetele de os se indeparteaza unul de celalalt.

Fracturile pot fi:


 – inchise (pielea ramane intacta)

 – deschise (exista o rana deschisa pana la nivelul osului rupt)

 

 Semne de recunoastere:


 – durere vie, localizata intr-un punct fix, care creste in intensitate la orice incercare de mobilizare a regiunii lezate

 – deformarea regiunii

 – echimoze

 – lipsa transmiterii miscarilor

 – crepitatii osoase

 – impotenta functionala

 – intreruperea traiectului osului

 – nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de certitudine ale unei facturi deoarece deplasarea capetelor osoase poate provoca ranirea unor artere sau unor nervi din vecinatate

 

 Primul ajutor in fracturi:


 – dezangajarea victimei

 – pozitionarea victimei in functie de zona fracturata

 – in cazul fracturilor deschise, se face hemostaza, iar rana se acopera cu o compresa sterila mai mare, fara a se incerca sa se impinga bucatile de os iesite in afara

 – imobilizarea provizorie a fracturii cu ajutorul atelelor, care trebuie sa fie suficient de lungi pentru a fixa atat articulatia de deasupra, cat si cea de dedesubtul osului rupt

 – nu se incearca in nici un fel asezarea oaselor in pozitia lor normala

 – atelele vor fi capitonate cu bucati de panza, prosoape sau paturi, ce trebuie asezate intre atela si pielea zonei ranite

 – atelele nu se leaga prea strans, astfel incat legatura sa opreasca circulatia

 

O atentie deosebita trebuie acordata fracturilor de coloana vertebrala si in special fracturilor de la nivelul gatului. In acest caz, victima nu trebuie miscata in absenta personalului calificat, decat daca se afla in pericol de moarte (incendiu, explozie etc).

Orice miscare a capului, in fata, in spate, la stanga sau la dreapta poate avea drept consecinta paralizia totala sau moartea.

 

 In cazul fracturilor cervicale, pot exista urmatoarele simptome:


 – leziune la nivelul capului

 – dureri de cap

 – gat teapan

 – imposibilitatea de miscare

 – imposibilitatea de a misca anumite parti ale corpului

 – senzatii de furnicaturi in maini sau picioare

 

 Daca victima trebuie miscata din pricina pericolului vital:


 – imobilizati gatul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strans lejer in jurul gatului, avand grija ca legatura sa nu stanjeneasca respiratia

 – victima va fi asezata pe o targa tare (scandura, usa), suficient de lunga si de lata, in asa fel incat corpul sa nu se indoaie sau sa se miste lateral

 – daca exista posibilitatea, targa se leaga de corpul victimei la nivelul fruntii si pe sub subsuori, iar pe laturile corpului se vor aseza prosoape rulate, paturi, haine sau orice alt obiect potrivit, pentru a preintampina orice fel de miscare laterala a capului sau gatului

 

 Daca victima trebuie transportata la spital de altcineva decat de personal calificat:


 – victima trebuie transportata intinsa la orizontala, cu fata in sus, pe o suprafata plana si dura (vehicul cu platforma)

 – corpul victimei trebuie mutat ca un tot imobil, sustinand capul, gatul si trunchiul in pozitia in care a fost gasita victima

 – in jurul gatului si capului victimei se aseaza prosoape rulate, paturi sau haine, pentru a preveni orice miscare

 – daca e posibil, corpul victimei se leaga de suport


Calmarea durerilor se obtine prin administrarea de calmante minore (algocalmin, antinevralgic).

De evitat in cazul acordarii primului ajutor


Accidentatul nu va fi ridicat brusc si nici tinut in picioare, va fi asezat intr-o pozitie corespunzatoare leziunilor pe care le prezinta.

Victima nu va fi miscata in caz de fracturi ale coloanei vertebrale sau fracturi deschise.

Victimei nu i se vor administra lichide (in afara de cazul celor care prezinta arsuri si a celor cu hemoragii interne), mai ales celor care sunt in stare de inconstienta, deoarece se pot asfixia prin blocarea cailor respiratorii. De asemenea, este interzisa utilizarea bauturilor alcoolice, care pot crea implicatii medico-legale.

Accidentatul nu va fi infasurat in jurul toracelui, in cazul fracturilor de coaste.

Accidentatul nu va fi transportat mai inainte de a i se fi acordat primul ajutor, in scopul stimularii functiilor respiratorie si circulatorie; in caz contrar, se risca si chiar se poate grabi moartea victimei.

Accidentatul nu va fi transportat mai inainte de a i se face hemostaza provizorie si daca este posibil imobilizarea fracturilor.

Accidentatii nu vor fi transportati inghesuiti in cabine; in lipsa unei autosanitare sau ambulante cu pat, este de preferat platforma caroseriei unui autovehicul.

In tot timpul acordarii primului ajutor la locul accidentului rutier nu se va permite celor din jur sa creeze o atmosfera de panica si agitatie si nici in timpul deplasarii spre unitatea medico-sanitara.

Arsuri


Afectiunile cauzate de arsura, intregului organism sunt determinate direct de marimea suprafetei arse, profunzimea arsurii si modul de evolutie a leziunii locale.

 Clasificarea arsurilor

 In functie de intinderea arsurii:

  – arsuri usoare sub 15% din suprafata corpului

 – arsuri mari 15-30% din suprafata corpului

 – arsuri critice intre 30-40% din suprafata corpului

 – arsuri letale peste 40-50% din suprafata corpului

 Dupa profunzimea arsurii:

 – gradul I – congestia pielii, durere, edem

 – gradul II – flictene cu continut limpede transparent, edem, durere

 – gradul III – flictene cu continut sanguinolent, edem, durere

 – gradul IV – escara dermica totala, pielea pare albita sau carbonizata, fiind distrusa in intregime

 Primul ajutor in arsuri:

 – scoaterea victimei de sub influenta agentului cauzal

 – stingerea flacarilor prin invelirea victimei cu o patura

 – nu se vor indeparta resturile de haine de pe zonele arse

 – resuscitare cardio-respiraiorie, daca e cazul

 – zonele arse se acopera cu pansamente groase si sterile (tifon)

 – arsura va fi spalata cu apa din abundenta numai in cazul arsurilor chimice

 – nu se aplica peste plaga dezinfectante, unguente, prafuri

 – pe timpul transportului, victima va fi invelita cu o haina sau o patura, pentru a se mentine o temperatura confortabila

Transportul accidentatilor


In cazul in care este necesar a se acorda primul ajutor, in acelasi timp, unui numar mare de accidentati, trebuie facut un triaj al cazurilor in functie de gravitatea fiecaruia.

Cazurile de prima urgenta

Cazurile de prima urgenta sunt cele in care accidentatul prezinta stop cardio-respirator, hemoragii mari, care nu pot fi oprite prin garou, hemoragii ale organelor interne, plagi mari la nivelul plamanilor, stare de soc, etc.

Cazurile din urgenta a doua

Cazurile de urgenta a doua sunt reprezentate de accidentatii cu hemoragii arteriale care pot fi oprite prin garou, plagi mari abdominale, amputatii de membre si mari distrugeri osoase si musculare, accidentatii care si-au pierdut cunostinta.

Cazurile din urgenta a treia

Cazurile de urgenta a treia sunt reprezentate de accidentatii cu traumatisme cranio-cerebrale, vertebro-medulare si de bazin, insotite de fracturi deschise, plagi profunde, hemoragii diverse.

Urgentele obisnuite

Ceilalti accidentati intra in categoria urgentelor obisnuite.

In functie de categoria de urgenta se acorda primul ajutor si se asigura transportul accidentatilor:
– bolnavul politraumatizat, constient, va fi lungit pe spate;
– bolnavul politraumatizat, in stare de inconstienta, mai ales daca are si traumatism cranian, va fi lungit pe orizontala, insa cu capul pe o parte;
– bolnavul care a pierdut mult sange prin hemoragie va fi culcat pe spate cu corpul inclinat astfel incat capul sa se afle mai jos decat restul corpului;
– bolnavul cu rani ale abdomenului va fi culcat pe spate cu coapsele flectate;
– in fracturile coloanei vertebrale bolnavul se aseaza pe spate pe un plan dur;
– in cazul fracturii coloanei cervicale (oasele gatului) bolnavul se aseaza pe spate;
– in traumatismele toracice cu fracturi ale coastelor, daca bolnavul nu prezinta tulburari respiratorii (sufocare, cianoza, agitatie) va fi asezat pe spate cu toracele ridicat cat mai sus.

In cursul transportului accidentatilor comatosi se foloseste pipa guedel care este o piesa de material plastic in forma de secera, prin a carei aplicare se previne obstructia cailor respiratorii superioare prin caderea bazei limbii peste orificiul glotic. Introducerea pipei necesita punerea capului in extensie.
Varful pipei aluneca pe peretele superior al cavitatii bucale, concavitatea pipei fiind orientata in sus; in momentul in care varful pipei a ajuns la nivelul peretelui gatului, pipa se roteste cu concavitatea in jos pe fata superioara a limbii.