Comportamentul individual la volan


Conducerea unui autovehicul, in conditiile unui trafic rutier supraaglomerat, constituie un complex de actiuni, a caror caracteristica principala este rapiditatea succesiunii factorilor exteriori si a vitezei de reactie a conducatorului acestuia. S-a constat, in urma unui sondaj de analiza in trafic urban pe 100 de conducatori, ca in medie pe minut apar aproximativ 62 de stimuli exteriori si ca in acest interval de timp cel aflat la volan trebuie sa ia 34-37 decizii diferite. Simpla citare a acestor date scoate in evidenta faptul ca sistemul de reactie al organismului uman, in timpul conducerii unui autovehicul, reprezinta un complex de reactii psihologice si fiziologice.
Comportamentul individual la volan 
Transpunerea, in cadrul procesului de instruire si exersare, a structurii de principiu a activitatii de conducere auto in plan individual – concret duce la constituirea comportamentului la volan.
Principalele componente care sustin, prin succesiunea lor, structura activitatii de conducere si implicit a comportamentului individual la volan sunt:
– senzoriala.
– mnezica.
– operational – logica.
– executiv – motorie.
Intreaga activitate legata de conducerea autovehiculelor se bazeaza pe informatii. Componenta senzoriala are rolul de a selecta informatiile necesare efectuarii operatiilor sau actiunilor de reglare. Sursele generatoare de semnale de care dispune sistemul circulatiei rutiere sunt: autovehiculul, drumul, mediul inconjurator, serviciile de supraveghere si control al circulatiei, persoanele din autovehicul si conducatorul insusi.
Autovehiculul este o sursa care emite in permanenta semnale in legatura cu starea si modul de functionare in ansamblu, viteza de deplasare, distanta parcursa. Semnalele respective sunt de patru feluri: sonore, luminoase, mecanice si chimice. Receptionarea fiecarui semnal de catre cel aflat la volan este absolut necesara pentru buna desfasurare a actiunilor reglatoare in raport cu autovehiculul pe care il conduce, cat si cu elementele externe lui, componente ale traficului rutier.
Drumul este principala sursa de semnale in raport cu sistemul individual conducator – autovehicul. Drumul cuprinde o multitudine de surse, fiecare avand ponderea si importanta sa in conditionarea dinamicii comportamentului conducatorului auto la volan. Primul factor il constituie informatia data de sistemul de semnale, semne si indicatoare rutiere, necesara mentinerii parametrilor intregului sistem al circulatiei vehiculelor in limitele prevenirii si evitarii oricaror evenimente rutiere. Pe locul urmator se situeaza ceilalti participanti la trafic – vehicule si autovehicule – biciclisti si pietoni. Semnalele emise de acestia pot fi: luminoase, sonore si materiale, receptionarea lor fiind necesara atat pentru reglarea propriului comportament la volan, cat si pentru reglarea autovehiculului condus. Pe locul trei se afla soseaua, care furnizeaza informatiile utile privitoare la prezenta denivelarilor, declivitatilor, aliniamentelor etc.
Ambianta generala este o sursa eterogena si foarte activa de semnale, a caror intindere coincide cu campul perceptiei vizuale si auditive. Ca semnale oferite, avem:
– fenomenele meteorologice, lumina soarelui, precipitatiile atmosferice, ceata etc.
– succesiunea peisajelor prin care trece drumul, care pot avea efecte pozitive asupra capacitatii de comportare prin atenuarea stresului, a tensiunii produse in alte situatii de trafic.
Serviciile de supraveghere si control ale circulatiei sunt surse cu actiune intermitenta pentru optimizarea operativa a desfasurarii traficului (fluidizarea circulatiei, corectarea directiei de deplasare, avertizarea asupra unor situatii deosebite etc.).
Persoanele din autovehicul pot fi surse pasive sau active de emitere a semnalelor. Simpla prezenta in autovehicul a unei persoane constituie o sursa pasiva, care poate deveni activa prin miscarile si gesturile pe care le face. O astfel de informatie poate distrage atentia soferului, facilitand sau impiedicand comiterea unui accident.
Conducatorul auto constituie o sursa de informatii pentru propria persoana. Nici un act comportamental, oricat de simplu, chiar de tip reflex neconditionat, nu se poate realiza optim in afara semnalelor provenite sau emise de propriul organism. Numai prin corelarea semnalelor de la sursele externe cu cele provenite de la propriul organism devine posibil orice comportament adaptiv optim.
Activitatea de conducere a automobilului are o accentuata componenta senzoriala, prin care sunt solicitate aproape toate simturile: vizual, olfactiv, auditiv, tactil, kinestezic.
Din punct de vedere dinamic, componenta senzoriala a activitatii de conducere auto este o succesiune a celor patru faze, proprii perceptiei: detectia, discriminarea, identificarea si interceptarea.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s